O luna in China(1): Beijing

Am petrecut 4 saptamani in China: o saptamana in Beijing, doua in Chengdu, iar la sfarsit inca o saptamana in Beijing. Dupa “quality time” petrecut acolo, pot sa spun ca mi-am facut o parere despre China. 

Am aterizat dupa miezul noptii si ma asteptam ca atunci cand ies din aeroport sa vad o multime de lumini. Fals: aer greu de respirat, intial m-am gandit ca este efectul negativ al oboselii, dar dupa aproape 2 saptamani petrecute acolo, mi-am dat seama ca poluarea este de vina.

Pe drumul de la aeroport pana la hotel (ca. 30 min) am sperat sa vad doar lumini si zgarie nori. Exact aceleasi imagini pe care le vezi cand dai search in Google: Bejing during night. Am avut dezamagirea vietii: nu se vedeau lumini deloc, poate din loc in loc. Am crezut ca ne plimbam pe la periferie, dar defapt eram cat de central se poate. Hotelul unde am stat este destul de central, la 5 minute de mers pe jos pana la The Beijing Railway Station (este foarte central) si ca 3 km de Forbidden City.

Ziua I– Tiananmen square si Forbidden City.Tiananmen square3 Tiananmen square4

 Tiananmen square/Foto Adrian Dutch

Despre Tiananmen square pot sa spun ca m-a impresionat prin suprafata imensa, plina de vizitatori (majoritatea galbejiti 😀 cu masti pe fata pentru a se proteja de aerul poluat si sepcute Burberry false). Tot acolo am ramas impresionata de aranjamentele florare gigantice. Nu stiu daca sunt permanente sau era doar o expozitie temporara, dar aratau genial si dadeau un pic de culoare locului, mai ales ca cerul nu se vedea deloc (poluare). Dupa am trecut prin poarta Tiananmen sau Gate of Heavenly Peace, cea care face trecerea dintre Square si Orasul Interzis. Nu pot sa zic ca am ramas foarte impresionata de Orasul Interzis: o multime de temple, unele mai mari, unele mai mici, pentru mine aratau la fel toate. Sunt sigura ca fiecare dragon de pe coltul acoperisului semnifica ceva, dar tinand cont ca am vizitat Orasul Interzis pentru 2-3 ore, nu am avut timp sa intru in detaliile arhitectonice si istorice din spatele dragonasilor.

Tiananmen square1

Singura parte care chiar mi-a placut a fost Gradinile Imperiale. Foarte multa verdeata si plin de pisicute pufoase si frumoase. (Peste tot unde am vazut pisicute pe strada, sau in parcuri, erau toate foarte pufoase. Chiar daca am avut vaccin impotriva hepatitei A+B nu am avut curajul sa le ating.)

The Temple of HeavenThe Temple of Heaven

Tot in prima zi am vizitat si The Temple of Heaven. Un complex foarte frumos, situat intr-un parc imens. Am tinut minte acest templu, pentru ca este un pic diferit de celalalte temple vizitate: are forma rotunda, acoperis albastru, nu are dragonasi. Banuiesc ca are si un loc aparte in lista de patrimoniu national/mondial etc.

Forbidden City

Forbidden City

Ziua s-a sfarsit cu o vizita la Hongqiao Market (sau Pearl Market pentru turisti). O imensitate de cladire cu fake-uri. Singuri asiatici din “magazin” erau vanzatorii, in rest doar turisti. O groaza de produse: de la genti LV si Gucci, la Conversi sau telefoane Apple; din pacate toate false. Singurele chestii bune de acolo sunt suvenirurile: betigase, evantaie, esarfe, haine traditionale. Nu m-am putut abtine si mi-am cumparat o pereche de Converse mov. Initial mi-au cerut in jur de 25-30 de dolari si am inceput sa rad. I-am spus doamnei ca nu sunt proasta si ca sunt constienta ca toate produsele din market sunt fake si ca ii ofer 5 dolari. Nu mi-a iesit negociatul, se pare ca nu sunt buna deloc la asta, pentru ca am platit 8 dolari pe Converse. Vanzatorii de acolo trebuie luati dur si vorbit rece cu ei, ignorati, daca nu te hartuiesc si trag de tine (la propriu) pana pleci de la ei cu un mic “souvenir”. A fost o experienta frumoasa, iar la sfarsitul vizitei mele in China am mai  dat o fuga pana acolo, pentru mici atentii.

Pearl MarketPearl Market

Ziua II-Marele Zid Chinezesc.

marele-zid-chinezesc

Marele Zid Chinezesc

In dimineata urmatoare cam 90% din grup aveau papuci noi in picioare (inclusive moi). A fost ziua in care am vizitat Marele Zid Chinezesc, sectiune Badaling care se afla la aprox. 80 km nord de capitala. Din cate imi aduc aminte avea 7 turnulete (eu le vedeam ca niste check-point-uri). Din pacate nu am reusit sa dau “check” la toate 7, la al 4-lea am renuntat (si DA imi este rusine sa recunosc ca am fost pana acolo si nu am urcat pana sus). Nu este deloc simplu sa “urci” Marele Zid si asta se datoreaza faptului ca unele scari erau inalte cat o palma, altele aveam 40-50 cm inaltime. Ca sa urci Zidul, trebuie sa depui mare, mare efort fizic. De urcat a fost simplu, partea complicata a fost coboratul pe scarile foarte abrupte, inguste si pline de vizitarori care se opreau la fiecare scara sa faca poze. Sunt convinsa ca si eu am intrat in categoria “vizitator care face poza la fiecare treapta” dar cum am zis: O data in viata te duci la Marele Zid. Si cand te duci, incearca sa nu te incalti cu Converse fake de 8 dolari, sansele sa se rupa (cazul meu) sunt foarte mari.

Ziua s-a terminat cu o vizita la Centrul Olimpic. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la Centrul Olimpic din Beijing, imi sare inima de bucurie. Inca tin minte deschiderea oficiala a Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2008. Tin minte “acel” stadion; luminile, artificiile, tot. De fiecare data cand aparea un cadru exterior cu “The Bird’s Nest”, ma gandeam daca o sa ajunga ziua in care o sa stau acolo, in fata lui. Si uite ca dupa 4 ani eram acolo. A fost una din cele mai frumoase experiente din viata mea. Intregul parc olimpic este ceva incredibil, ceva ce merita vizitat. Si din pacate trebuie vizitat cat de repede se poate. Stadionul incepe incet sa se deterioreze. Am intrebat ghidul si a spus ca stadionul si intregul parc a fost facut “mai mult sau mai putin in graba”, iar dupa terminarea Jocurilor, nu a mai fost folosit atat de des. La sfarsitul aventurilor mele din China, am realizat, ca singura zi in care a fost total senin si am putut vedea landscape-ul orasului, a fost ziua in care am vizitat Centrul Olimpic.

Ziua III- am avut parte de o experienta foarte “chinezeasca”. Am vizitat Drum and Bell Tower (o cladire cu drums, una cu bells) nimic impresionat. Ceea ce era interesant, se afla in spatele acestor cladiri, mai exact Bell Tower: Hutong area. Un fel de cartier cu stradute inguste, si case cu curti interioare. Ceea ce m-a impresionat a fost jegul si toaletele. Da, toaletele sau buzile publice care erau dotate cu stelute, exact ca si hotelurile. Evident ca am folosit doar toaleta de 5* si ma bucur, pentru ca nu vreau sa exerimentez cea de 1*. Bun, casute peste casute si curti interioare. Partea interesanta era ca acele casute nu erau dotate cu grup sanitar. Exista doar grupuri sanitare commune, cu dus, WC etc, si se pare ca ele au fost renovate o data cu Olimpiada din 2008. Nu vreau sa ma gandesc cum aratau inainte de 2008, dar sunt convinsa ca nu bine. Acolo am vizitat 2-3 casute traditionale, da, localnicii ne-au lasat sa intram in casutele lor. Am si mancat in una din acele casute, mancare traditionala facuta de o doamna, intr-o bucatarioara de 1×2 m. Am regretat momentul in care am tras cu ochiul in bucatarioara micuta, dar era tarziu, deoarece mancarea se afla in stomacul meu deja. M-am linistit atunci cand mi-am reamintit ca sunt vaccinata.

Hutong area Beijing

Tot in Hutong area am facut un tur cu bicicletele. Adica doua personae stateau in “caleasca”, iar un chinez pedala. Pe moment a fost foarte distractiv, pt ca soferii se luau la intrecere si faceau depasiri ilegale pe stradutele inguste. Dupa am realizat, ca mica afacere cu bicicletele este un pic jignitoare. M-a durut un pic inima sa stiu ca oamenii aia traiau din asa ceva: pedalau pentru a-I amuza pe turisti. I-am lasat soferului nostrum 10 euro, cand restul chiar si ghidul (chinez) a lasat 0.5- 1 euro. Banii au meritat.

Ziua IV,V,VI,VII- Tot mai multe temple care aratau la fel. Am renuntat sa tin cont unde am fost si ce am vazut. Toate templele aveau dragonasi pe acoperis si au fost construite in dinastia Ming. Oriunde mergeam: Ming Dinasty, o sa fie un lucru care nu o s ail uit despre China. La majoritatea intrebarilor legate de istoria Chinei, se poate raspunde cu Ming Dinasty.Wangfujing Street

La 20 de minute de mers pe jos de la Beijing Railway Station se aflaWangfujing Street. Este una din cele mai faimoase shopping streets din Bejing. Am petrecut 2 zile acolo si sunt convinsa ca am ratat multe. Mall-uri peste mall-uri, am intrat din greseala si in mall-uri foarte fancy cu LV, Gucci, Dior, etc. unde nici macar toaleta nu mi-am permis-o. Ceea ce m-a uimit in magazine, au fost preturile. Ma asteptam ca hainele, pantofii sa fie un pic mai ieftine fata de Europa, tinand cont ca sunt toate made in China. Dar m-am inselat: hainele din H&M, Zara, Only, Jack& Jones, etc. aveau aceleasi preturi, uneori chiar mai scumpe decat in Europa. Si asta am patit-o eu cu o rochita din Zara: pret China 50 de euro, pret Europa 30 euro.

Wangfujing Street2

Intr-una din ultimele zile petrecute in China, am vizitat Gradina Zoologica din Beijing. Ca sa ajung acolo a trebuit sa folosesc mijlocul de transport in comun. Am ales evident metroul. M-am urcat la Beijing Railway Station, linia 2, si m-am coborat la Beijing Zoo, linia 4. Tot drumul a tinut in jur de 10-15 minute. Intial am fost un pic speriata de calatoria cu metroul, dar cand am ajuns in subteran, totul era scris in chineza si engleza, ceea ce a fost de mare ajutor. Ceea ce m-a uimit a fost faptul ca inainte sa intram in subteran, a trebuit sa trecem printr-o verificare gen aeroport: ai lasat geanta pe banda, ai trecut pe sub poarta magnetica. Nu am mai intalnit asa o verificare la metrou niciodata, dar nu pot sa zic ca am fost deranjata. Metroul in Beijing e un mod simplu si rapid de a ajunge oriunde, tinand cont ca traficul de la suprafata este nebun.

Pana am ajuns la Gradina Zoologica, s-a pornit o ploaie adevarata. Din pacate nu am putut sa ma bucur total de parc, dar am vizitat o mare parte. Evident ca m-am dus la ursii panda, polari, tigri, lei, de toate pentru toti. A fost prima data cand au venit un grup de chinezi la mine si m-au rugat sa fac poza cu ei. Nu m-am mirat deloc, deoarece celalate persoane din grupul meu au trecut prin aceeasi experienta, mai ales baietii inalti (1.90- 2.00 m). Am zambit frumos si am facut poza cu ei. Sper ca atunci cand s-au laudat cu pozele de la gradina zoologica, sa nu fi zis: “aaaaa, uite poza cu maimuta europeana!!”. Am vizitat si acvariul, care este cel mai mare din China. Spectacolele cu delfini si lei de mare sunt incredibile, la fel si acvariile imense. Acolo am vazut rechini, testoate, o groaza de meduze fosforescente, pesti de toate dimensiunile si culorile. Daca cineva e interesat de viata acvatica, acvariul din gradina zoologica nu trebuie ratat.

Alte articole despre China:

O luna in China: Chengdu

Concluzii dupa o luna in China

Latest Comments

  1. Pingback: O luna in China(2): Chengdu - DorulCalator.ro 13 februarie 2014
  2. Pingback: Februarie 2014 Archives - DorulCalator.ro 18 februarie 2014

Leave a Reply