Dupa ce am descoperit cartierele vechi ale Lisabonei, am hotarat sa ne petrecem cea de-a treia zi in capitala portugheza intr-un cadru putin mai modern, mai exact in Parcul Natiunilor sau Parque das Nacoes. Parcul Natiunilor a fost construit pe malul raului pentru a gazdui Expozitia Mondiala din 1998, care a marcat 500 de ani de la calatoria lui Vasco da Gama in India.
Astazi intreaga zona este un loc de promenada pentru turisti si localnici. Din pacate noi am avut parte de o vreme tare capricioasa, cu scurte rafale de ploaie din ora in ora, dar asta nu a stirbit in nici-un fel frumusetea locului. Am ajuns aici cu metroul, iar pentru a ajunge din statia Oriente in parc am traversat un centru comercial. Dupa o plimbare de jumatate de ora si o ploaie care ne-a udat pana la piele, am decis sa ne adapostim in Oceanario de Lisboa, cel mai mare acvariu al Europei.
Pe baza Lisboa Card am avut parte de o reducere la pretul biletelor de intrare, dar si la pret intreg merita pe deplin sa vizitati Oceanario. Cu toate ca la casa de bilete era o coada amenintatoare, in maxim 15 minute am reusit sa intram. Am stat 3 ore bune inauntru, iar pentru noi punctul de maxim interes a fost bazinul central pe doua nivele, locuit de rechini, pisici de mare si o multime de pesti interesanti pe care nu ii vezi oriunde. Ne-au placut foarte mult si cele 2 vidre de mare, foarte prietenoase si absolut adorabile. In incaperea dedicata amfibienilor si arahnidelor a fost o adevarata incercare sa gasim broastele raioase, serpii si paianjenii ascunsi in cele mai intunecate colturi ale acvariului. Am vazut si un documentar despre cum, la nevoie, animalele bolnave gazduite aici sunt operate precum oamenii, trecand prin anestezie si recuperare post-operatorie.
Profitand de soarele care a iesit dintre nori, am luat telefericul care survoleaza parcul. Cu toate ca vantul batea usor, cabina nu s-a balansat deloc. Am avut parte de niste privelisti superbe, iar Ponte Vasco da Gama, lung de 16 km, pare si mai impresionant din aer decat de la sol.
Parcul Natiunilor este indragit de localnici si datorita celor aproximativ 40 de restaurante din zona. Dupa ce ne-am uitat putin peste meniurile catorva localuri, ne-am oprit la D’Bacalhau si bine am facut. Ne-am delectat papilele gustative cu 
specialitatea zilei: cod copt in aluat cu un topping de rosii si mirodenii, servit alaturi de legume fierte. A fost cel mai bun cod pe care l-am mancat in Portugalia, dar surpriza a venit abia la desert. Intreg restaurantul era rezervat pentru un eveniment privat, doar mesele de pe terasa fiind libere. La un moment dat, am observat ca toti cei din interior primesc intr-un pahar o crema de culoare galben-portocalie, dar in meniu nu aparea nici-un preparat care sa se potriveasca cu ce vedeam. Am aflat de la chelner ca este mousse de mango si l-am rugat sa ne aduca si noua o portie daca mai are. A fost delicios, cu o consistenta cremoasa. In urmatoarele zile am incercat mousse de mango si in alte locuri, dar am fost dezamagiti de fiecare data. Pe langa faptul ca am mancat regeste, am primit la final si un discount de 10% deoarece la un moment dat a trebuit sa schimbam masa din cauza ploii.
Cu burta plina, am parasit Parque das Nacoes si din fata garii Oriente am luat un autobuz direct pana la Museu Nacional de Azulejo, celebrele placi de ceramica pictata. In muzeu veti vedea evolutia dalelor azulejos de-a lungul secolelor. Cladirea muzeului a fost candva manastire, iar biserica Madre de Deus este foarte frumoasa si e de neratat in turul muzeului.
Pe inserate ne-am indreptat spre centru, de unde am luat tramvaiul 28 pana la Santa Luzia si pe urma am mai urcat putin pe jos pana la Castelo de Sao Jorge, locul unde a fost pusa piatra de temelie a Lisabonei. Cele mai vechi ruine dateaza din vremea maurilor, desi castelul a fost construit initial de vizigoti in sec. V. Regele Alfonso Henriques a cucerit cetatea maura in 1147 si dupa cateva modificari si extinderi, a fost folosita ca resedinta regala pana in sec. XVI. Castelul a fost renovat in 1938 si de atunci pragul ii este calcat de turisti si localnici zi de zi. De sus, Lisabona este splendida din orice unghi, mai ales la apusul soarelui. In interiorul cetatii functioneaza un restaurant si cateva magazine. Se poate cumpara vin la pahar „to go”, pe care il puteti savura pe o banca, deasupra orasului.
Am plecat de la Castelo de Sao Jorge la ora inchiderii, cand deja se intunecase si incepuse o ploaie mocaneasca. Mare atentie la coborare, caci combinatia panta-piatra cubica-apa este destul de periculoasa si trebuie pasit cu grija pentru evitarea accidentelor neplacute. Din fata castelului pleaca un microbuz Carris in mod regulat pana in Praca Figueira. Noi am ajuns in statie chiar inainte de plecarea microbuzului care era plin pana la refuz, dar am reusit sa ne alaturam turistilor care fugeau de ploaie.
Citeste si:
No Responses