Pe coasta Oceanului Atlantic: din Lagos la Cabo de Sao Vicente

In cadrul sejurului din Algarve, intr-una din zile am inchiriat o masina timp de o zi pentru a descoperi coasta vestica a Atlanticului si a explora zonele mai putin dezvoltate si invadate de turisti. Turul pe care l-am facut este descris in ghidul National Geographic pentru Portugalia si indicatiile au fost corecte si de actualitate in proportie de ca. 90%. Ne-am descurcat de minune fara GPS.

Am pornit la drum din Lagos, urmarind semnele catre Sagres pe soseaua N125. In mai putin de 10 minute de mers lejer apare indicatorul de virat la stanga catre Luz. O data intrati in Luz, am parcat pe o strada secundara si, ghidati de instinct, am luat-o la plimbare inspre plaja. La prima ora a diminetii Luz era invaluit de liniste, foarte putina lume pe stradute si pe plaja. Este o statiune mica, perfecta pentru cei care doresc sa evite aglomeratia si agitatia din Lagos. Daca se va ivi ocazia de a merge din nou in Algarve, cu siguranta vom opta pentru cazare in Luz. Ne-a placut foarte mult ce am vazut aici.

Din Luz se iese foarte usor, trebuie urmarite indicatoarele cu Burgau, un fost sat pescaresc aflat la vreo 5 km de Luz. Burgau este foarte mic, dar din cate am vazut, e plin-ochi de baruri si restaurante cochete. Din pacate toate se deschid abia pe la orele serii, dar asta nu m-a oprit sa arunc cate-o privire inauntru prin geam. Tot in Burgau am dat de un magazin cu suveniruri deosebite, la preturi mai accesibile decat in Lagos.

Iesi din Burgau urmarind indicatoarele cu Forte de Almadena. Dupa 2-3 km, vireaza stanga in dreptul semnului cu Praia das Cabanas Velhas. Dupa ce ai parasit drumul principal, sunt vreo 300 m de drum neasfaltat, dar bine nivelat cu pietris. Praia das Cabanas Velhas este una dintre cele mai frumoase plaje pe care le-am vazut in Algarve. Ne-am intins cearceaful pe nisipul auriu si am admirat oceanul o ora buna inainte de a ne intoarce la drumul principal si a ne continua drumul spre vest catre Forte de Almadena.

La Forte de Almadena se ajunge tot pe un drum in stare buna, dar neasfaltat. Fortul construit in secolul al XVI-lea a fost abandonat in 1849 si este astazi o mare ruina invadata de maracini. E drept ca nu am vazut niciunul, dar nu m-ar mira sa isi duca veacul pe acolo tot felul de serpi. Privelistile asupra coastei sunt intr-adevar frumoase din acest loc, deci merita sa va abateti de la drumul principal.

In continuarea drumului spre vest am urmat indicatoarele catre Salema, unde am reintrat pe soseaua N125. La un moment dat apare un semn la dreapta catre capela Guadalupe, construita in secolul al XIII-lea. Drumul care merge catre capela este paralel cu N125. Din pacate curtea capelei si capela erau inchise, iar pe poarta era pus un lacat serios. Am mai mers pe acest drum secundar pana cand am dat de prima straduta la stanga, care ne-a bagat din nou pe N125.

Urmatoarea oprire: Vila do Bispo. Vila do Bispo este un sat mic, nu am vazut nici picior de strain aici. Fiind ora pranzului, am cautat un loc unde sa luam masa. Am gasit 3 restaurante in sat si cel pentru care am optat avea doar 6-7 mese. Din cate am vazut, localul era detinut de o familie de localnici, sotul fiind bucatar si sotia se ocupa de servire. Am comandat o supa de legume si o tocanita de pui. Dupa vreo 20 de minute a venit doamna cu ditamai oala de supa, erau acolo 4 portii generoase.

Surpriza mai mare a fost la felul principal: intr-o oala era tocanita de pui, fara exagerare era un pui intreg bagat acolo, o tigaie cu cartofi prajiti si o oala mai mica cu orez. Mancarea a fost delicioasa, cea mai buna pe care am mancat-o in Algarve.

In final am platit undeva la 25 euro/2 persoane pentru couvert format din paine, unt, branza topita si pasta de sardine, bauturi, supa si felul principal, cu mentiunea ca oricat ne-am straduit nu am reusit sa dovedim mancarea, mai aveam nevoie de 2 comeseni seriosi.

Am mai hoinarit vreo jumatate de ora pe stradutele din Vila d0 Bispo si am intrat in biserica din piata principala. Inauntru era o doamna tare simpatica care imi povestea tot felul de lucruri despre biserica in portugheza, i-am explicat cum am putut ca nu inteleg mai nimic, dar ea tot insista sa imi zica una-alta.

Cabo de São Vicente

Pentru a ajunge la Cabo de São Vicente am urmat indicatoarele de Sagres. Nu ne-am oprit deloc in Sagres, am continuat drumul catre cel mai sud-vestic punct al Europei continentale. La Cabo de São Vicente veti avea parte de niste peisaje superbe in orice directie veti privi. Infinitul oceanului impresioneaza pe toata lumea. In curtea farului construit in 1846 pe ruinele unei vechi manastiri franciscane, se afla o terasa si un magazin de suveniruri. Am vazut foarte multi turisti care isi riscau viata pentru a face niste poze mai deosebite. Eu m-am tinut departe de orice stanca mai abrupta si de marginea coastei.

Pe drumul de retur catre Lagos am virat la dreapta in Raposeira pentru a vedea asa-numitele „monumentos megaliticos”. Am fost usor dezamagiti, in afara de niste bolovani imprastiati intre maracini pe marginea soselei nu am vazut nimic. Ne-am intors frumos inapoi pe drumul principal si deoarece mai aveam 2-3 ore pana trebuia sa returnam masina, ne-am oprit din nou la Praia das Cabanas Velhas caci ne-a placut foarte mult locul.

Citeste si Lucruri de evitat cand inchiriem o masina

Am avut parte de o zi plina si am reusit sa vedem o mica parte din regiunea Algarve. Va recomand cu mare drag sa faceti si voi turul acesta, iar daca nu mai gasiti ghidul National Geographic, am refacut harta traseului mai jos. In orice caz, cu putin simt al orientarii, sunt convinsa ca oricine poate face acest traseu doar urmarind cu atentie indicatoarele rutiere.